Pe măsură ce data de lansare a SILENT HILL f se apropie, Konami a invitat câțiva jurnaliști să testeze primele ore dintr-o versiune pre-lansare la Gamescom. Chiar dacă nu sunt cel mai curajos jucător, adică dorm cu lumina aprinsă după un joc horror și nu mă descurc excelent cu spaimele, sunt super entuziasmat să văd mai mult, atât pentru povestea captivantă din SILENT HILL f (și unui grup de adolescenți surprinzător de credibil și de bine scris), dar și pentru că este o interpretare cool a genului survival horror, combinând tensiunea managementului de resurse pe care o adorăm cu lupte istețe bazate pe sistemul lock-and-dodge.

Am depășit limita de trei ore și jumătate stabilită și am ajuns să joc patru ore din începutul jocului SILENT HILL f. Și chiar dacă nu cred că am avansat cât pentru trei ore, mai ales după ce am i-am cauzat protagonistei Hinako câteva morți groaznice în timp ce navigam prin mediile cețoase și eterice, am plecat totuși cu multe teme de gândire.

SILENT HILL f începe cu Hinako fugind din casa familiei, după o ceartă cu părinții care s-a încheiat cu o comparație cu o soră mai mare „perfectă” care nu mai este prin preajmă (deși nu cred că este moartă). În timp ce aleargă la vale spre strada principală din Ebisugaoka, micul ei oraș de munte, pentru a se întâlni cu prietenii, se așterne o ceață deasă. În mod misterios, aproape toți locuitorii orașului dispar în ceață, cu excepția lui Hinako și a câtorva prieteni de-ai ei. 

Având în vedere decorul rural de anii 1960 în care se desfășoară acțiunea SILENT HILL f, cred că aici este vorba de mai mult decât un simplu artificiu narativ pentru a izola personajele și relațiile lor.

La fel ca multe mari puteri implicate în Al Doilea Război Mondial, Japonia a trecut printr-o revitalizare rapidă, care a dus în cele din urmă la un progres economic uriaș. Comparativ cu alte țări care au suferit pierderi și distrugeri similare, progresul economic al Japoniei de după război a fost atât de spectaculos încât economiștii și sociologii îl numesc adesea un miracol. Având o poziție importantă în ordinea mondială postbelică, ca a treia cea mai mare economie și un partener strategic vital pentru SUA în timpul Războiului Rece, Japonia anilor ’60 poate părea un decor neașteptat de optimist pentru un joc horror, privit din afară.

Însă recuperarea și chiar depășirea PIB-ului pe cap de locuitor de dinainte de război, de data asta fără un imperiu colonial, a venit cu un preț mare. Națiunea insulară s-a industrializat. Rapid. Companiile subvenționate de stat aveau nevoie de muncitori pentru a umple fabricile. Așa că aceștia au venit, atrași de salarii mai mari, siguranța locului de muncă și o calitate a vieții îmbunătățită, ca urmare a politicilor guvernamentale de protecție socială și investițiilor în infrastructura urbană, cum ar fi transportul în comun.

Aceste măsuri au crescut profitul și comerțul privat, dar au cauzat și o urbanizare rapidă a societății japoneze, populația marilor orașe și centre de producție aproape dublându-se de la 37% la 72% între 1950 și 1970. Tehnologia în continuă dezvoltare a ajutat la compensarea efectelor negative ale scăderii populației rurale asupra domeniilor precum cel agricol, menținând producția agricolă suficient de ridicată pentru a susține populația activă. Dar progresele tehnologice nu au protejat micile orașe (precum Ebisugaoka, orașul fictiv) de reducerea rapidă a populației, lăsând zonele rurale neglijate și vulnerabile.

Izolând un grup restrâns de patru liceeni, SILENT HILL f aranjează piesele pentru un comentariu inteligent despre grozăviile ascunse ale lumii moderne. Jocul evidențiază contrastul dintre rezistența încrezătoare a personajelor împotriva dușmanilor demonici și un loc deja condamnat, indiferent cine supraviețuiește dușmanului care se furișează prin pâraiele, orezăriile și farmaciile din Ebisugaoka.

Am văzut cum acest sentiment de teamă împinge personajele din SILENT HILL f în direcții diferite. Hinako reflectă necazurile aduse de aceste vremuri în schimbare. Ea nu se potrivește cu standardele clasice de fiică ideală a unor părinți dintr-un oraș mic, iar modul în care este conturată ca personaj e incredibil de complex. Vizibil marcată de absența surorii sale „perfecte”, Hinako poartă povara așteptărilor cu o încredere nestrămutată, specifică valului doi al feminismului, care începea să prindă contur la nivel mondial în anii 1960. Nu vrea sau poate chiar nu poate să fie ca această soră care reușește să arunce o umbră imensă de la distanță.

Dar nu trebuie să confunzi încrederea Hinako cu cea a unui adult. Relațiile ei sunt totuși foarte adolescentine și o ancorează în realitățile (uneori de-a dreptul înfricoșătoare) de a fi o fată de liceu. Asta a generat dinamici credibile între ea și prietenii ei, Shu, Sakuko și Rinko, singurii oameni rămași în Ebisugaoka.

N-am apucat să parcurg întreaga poveste, dar ceea ce am prins a pus bazele unei rețele captivante între Hinako, Shu și Rinko, care permite groazei cerebrale, specifică SILENT HILL, să se răspândească încet, ca o ceață densă. Fiind dintr-un orășel mic (și probabil în continuă micșorare), cei trei se cunosc de multă vreme. Rinko se simte prinsă într-o capcană, fiind ignorată constant de Shu, care pare mai interesat de Hinako. Vrea să plece. Întocmai muncitorilor care au migrat spre orașe, încearcă și ea să urmărească o iluzie imposibilă, ajungând în cele din urmă să-și trădeze vecina.

Shu, pe de altă parte, are o prezență ambiguă, uneori chiar suspectă. Prieten din copilărie cu Hinako, Shu pare cuprins de nostalgie. Nu îl preocupă cu adevărat că Rinko îl place și, la prima vedere, ai zice că e îndrăgostit de Hinako, dar de fapt vrea pur și simplu să se întoarcă la vremurile când el și Hinako se jucau în pârâu, în copilărie. Pare nimerit ca un prieten băiat, care fără să vrea ajunge să fie motiv de dezbinare între două fete, să fie obsedat de trecut, ca o critică a acestui clișeu și pentru a prezenta sentimentele anti-feministe ca un produs greșit al nostalgiei.

Asta nu înseamnă că Shu s-a dovedit a fi rău sau împotriva independenței Hinako. E doar un pic absent, un adolescent care s-a nimerit în locul greșit la momentul nepotrivit… cel puțin deocamdată. Felul în care e scris și prezentat mă face să cred că Hinako nu ar trebui să aibă încredere în el, deși până în momentul în care a trebuit să termin versiunea demonstrativă, el nu greșise cu nimic.

Scenele cinematice în care aceste dinamici se desfășoară adaugă un plus de tensiune atmosferei din Ebisugaoka. Coloana sonoră, un amestec straniu de folclor japonez și zgomote aspre, m-a ținut cu pielea de găină și fălcile încleștate, indiferent de gălăgia poliglotă din sala aglomerată a convenției.

Și mișcarea camerei a reușit surprinzător de bine să transmită un sentiment de neliniște în timpul versiunii demonstrative. În scenele cinematice, camera renunță la focalizarea excesivă din jocurile moderne în favoarea unui unghi mai detașat, prezentând locații sau obiecte înainte ca personajele să intre în cadru, ca atunci când folosești o oglindă convexă pentru a obține un efect fisheye tulburător cu Hinako navigând prin ceață. 

Chiar și unele momente cu scenariu din gameplay au crescut tensiunea, cum ar fi atunci când secvența de trecere lentă prin spații înguste (folosită de unele jocuri pentru a ascunde încărcarea) este brusc întreruptă și Hinako e trimisă înapoi, surprinzând jucătorul și crescând presiunea.

Totuși, cea mai mare parte a versiunii demonstrative a SILENT HILL f a constat în Hinako singură cu gândurile ei. M-a surprins să văd cât de mult s-a concentrat versiunea demonstrativă pe rătăcitul pe străzile învăluite în ceață din Ebisugaoka, cu o țeavă de plumb în mână și lovind inamici grotești asemănători unor manechine până când cădeau morți la pământ. 

Luptele au o tentă surprinzător de apropiată de stilul Souls. Deși SILENT HILL f nu este cu adevărat un Soulslike, nu avansezi folosind aceeași monedă pe care o pierzi când mori, luptele au același ritm lent și metodic, te obligă să fixezi ținta pe inamic, să eviți atacurile și să încerci să lovești de câteva ori în timp ce gestionezi bara de energie.

Mecanica Focus combină foarte bine aceste idei cu administrarea de resurse tipică unui survival horror clasic. Intri în Focus ținând apăsat un buton, ceea ce te ajută să vezi mai ușor când un inamic este gata să atace și poți riposta, consumând bara limitată de Sanity. 

Sanity este (în mod logic) o resursă limitată în SILENT HILL f, asemănător gloanțelor dintr-un survival-horror clasic. Anumite obiecte de vindecare pot restaura Sanity, la fel și altarele răspândite prin joc. Aceste altare, care servesc drept puncte de salvare pentru Hinako, pot genera și Faith, o resursă pe care o obții oferind diverse obiecte găsite în Ebisugaoka și pe care o poți folosi la upgrade-uri.

Combinarea luptei bazate pe lock-and-dodge cu metajocul de survival-horror creează un sistem promițător, chiar dacă nu a evoluat prea mult în timpul versiunii demonstrative. În afară de înlocuirea armelor, singura dată când o luptă a fost diferită de „lovește inamicul de mai multe ori” a fost cu un fel de mini-boss, sau cel puțin așa a părut, fiind nevoie să consum toate obiectele de vindecare și restaurare de Sanity ca să câștig. A trebuit să învârt manivela unei fântâni în timp ce evitam râgâielile toxice și loviturile lente ale unui monstru corpolent. Până la urmă am scos găleata din fundul fântânii (și cheia din ea) și am învins monstrul.

Cutreierând Ebisugaoka, intrând prin case și pe alei pentru a găsi obiecte utile și a evita demonii, realizezi câtă atenție la detalii au folosit dezvoltatorii de la NeoBards Entertainment și Konami în a recrea un orășel japonez din acea perioadă. Poate că e pustiu, dar Ebisugaoka e plin de viață. Scândurile scârțâie și noroiul plescăie sub picioare, textilele și plantele dansează în bătaia vântului. Totul este realizat la scară realistă, iar orașul devine un labirint terifiant după lăsarea ceții.

Deși cea mai mare parte a versiunii demonstrative s-a desfășurat în Ebisugaoka și la altarele sau fermele din apropiere, uneori Hinako rătăcește pe un tărâm spiritual inspirat din folclorul japonez. Mersul prin grădini și altare uitate, scăldate într-o lumină roșiatică palidă, aici este locul unde SILENT HILL f oferă partea de horror cerebral la care te aștepți de la serie. Cu viziuni care o prezintă pe Hinako și familia ei în moduri tulburător de înfricoșătoare, jocul reușește să creeze o intrigă care testează sănătatea mintală a tinerei protagoniste.

Asemănările vagi cu lumea reală fac ca acest tărâm de vis să apară la finalul sau începutul momentelor cheie, oferindu-i lui Hinako un spațiu unde să proceseze ce s-a întâmplat sau să pregătească următoarele evenimente. Nu am văzut prea mult din această realitate alternativă, dar am senzația că aici este cheia evadării lui Hinako din ce s-a întâmplat în Ebisugaoka.

SILENT HILL f așază piesele foarte bine din primele ore, și cred că va continua la fel pe tot parcursul jocului. Am plecat impresionat și curios să văd cum continuă SILENT HILL f să reflecte această perioadă specifică din istoria Japoniei și a lumii și cum va evolua dinamica personajelor. Chiar dacă luptele care leagă aceste momente importante ale poveștii sunt destul de simple, ideile care le unesc lasă loc pentru dezvoltări inteligente.

SILENT HILL f se lansează pe 25 septembrie pe Epic Games Store și este disponibil pentru cumpărare anticipată chiar acum.