TAPE GLITCH

TAPE GLITCH este un joc de groază psihologică la persoana întâi în care jucătorii explorează spații liminale inundate, descoperă amintiri VHS corupte și supraviețuiesc ceea ce se ascunde înăuntrul lor.

Pune o casetă. Intră în amintire.

Prin coridoarele inundate sunt împrăștiate casete VHS. Găsește una și vei fi tras înăuntrul unei înregistrări a unui loc care cândva a existat. Fiecare îți dă doar puțin timp să găsești ce a fost lăsat în urmă, înainte ca ceva dinăuntru să te găsească primul pe tine. Găsește codul, scapă din casetă și întoarce-te în lumea reală — dacă mai poate fi numită astfel.

Nu ești singur

Amenințările din interiorul fiecărei casete urmează propria lor logică. Unele vânează. Unele așteaptă. Pe unele nu le vei vedea niciodată venind. Să-ți dai seama cum să supraviețuiești fiecăreia este parte din joc... și parte din groază. Lanterna ta te poate ajuta să-ți găsești drumul, dar nu tot ce se ascunde în întuneric vrea să fie văzut.

Bazine

Apa este simulată complet din punct de vedere fizic, curgând în jurul corpului tău și reacționând natural la fiecare mișcare pe care o faci. Pare o parte naturală a lumii, oferind fiecărui spațiu inundat o prezență mai credibilă.

Derulează înapoi

Fiecare casetă îți permite să derulezi timpul înapoi cu câteva secunde — împreună cu poziția ta și tot ce te înconjoară. Nu te va salva, dar ar putea să-ți mai dea o șansă.

Caracteristici

Despre dezvoltator

TAPE GLITCH este un proiect horror independent creat în principal de un singur dezvoltator.
A început ca o idee de noapte târzie — spații inundate, zgomot de VHS și acel gen de teamă care vine din locuri prea nemișcate ca să fie reale. Inspirat de spații liminale precum Backrooms și Poolrooms, scopul era să construiesc ceva care să dea senzația că pășești într-o amintire care nu ar fi trebuit niciodată să fie găsită.
O secțiune a primului nivel a fost creată în colaborare cu Vaporama, un artist vizual cunoscut pentru munca sa cu spații liminale.
Dezvoltarea a avut loc în serile după muncă și școală, în weekenduri când a fost posibil, și în lungi perioade între acestea. Niciun studio, nicio echipă mare — doar un proiect care continua să mă atragă înapoi până a devenit ceva care merită să fie împărtășit.
Mulțumesc că ai aruncat o privire.